deja juma' de zi de munca plecata pe apa sambetei (chiar daca e luni) si e o caldura de... imi frige aerul traheele, si sunt la birou, iar afara e si mai cald...
Cum am mai spus undeva, erau week-enduri - si nu numai - cand venisem la Bucuresti ca singuratatea imi manca tot timpul iar incercarile de a iesi cu cineva mureau in primele faze de a le pune pe picioare, acum sunt mai ocupat, dar nu ma simt inca mai fericit. Mai bine ma simt; rutina zilelor mele a asimilat si alte persoane, activitati si ... dezinterese. (simt ca imi itremura mainile de cald si lipsa de ventilatie). Lumea din exterior incerc sa o reflect cat mai vesele in minte-mi, dar pana acum reusesc doar intr-o poportie infima in raport cu acea cantitate de optimism si vointa pe care as poseda-o (nu mai stiu cat a mai ramas in traistuta cu resursele mele pentru ca era o vreme cand parca toate cresteau pe copaci - era de ajuns sa intind maina si sa imi umplu viata de frumos, de la o vreme e parca un lucru in mina pentru fiecare bucatica de minereu).
Nu regret vremurile care au trecut, as regreta daca acelea care vin vor fi la fel de plide ca zilele care se perinda fara sens acum pe langa mine.
Cred ca mi-a venit un transport de minereu din mina acum, nu mai am chef sa scriu de cuptorul bacovian care imi coace zilele, imi vine acus si mancarea si poate imi revin si mai mult. nu stiu de ce scriu doar cand am impresia ca nu am chef sa scriu, poate e pentru ca atunci cand il am mai am si altceva de facut si nu mai am timp de exprimari interioare. Voi lasa iar in aer ideile de aici ca sa fac poate ceva constructiv si pe alt plan.
