ce sa doresti cuiva de 8 martie

E o zi de "nu mai pot". Ieri am incercat sa fiu vesel si am secat tot ce insemna vointa. Ce mai pot sa doresc acum cuiva este sa nu se simta niciodata asa cum ma simt eu acum, niciodata in viata.
Nu pot sa fac nimic, nu am chef sa fac nimic, nu stiu unde imi curge viata si nu stiu cine ar putea sa ma ajute, sunt bun de un program rabla... pacat ca nu recileaza si aici ceva.
Era in unul din posturile mele de pe aici ca un dus imi facea bine. Acum nu mai cred ca e cazul, voi incerca si din asta, voi incerca sa termin berea aia care o incepusem si nu mai am chef de ea.
Vreau sa vorbesc cu cineva si toata lumea parca m-a lasat. Sa sun acum cuiva dintre prieteni voi avea doar o discutie falsa, nu vreau sa stric dispozitia nimanui. As putea sa vorbesc cu fost prietena, dar nu vreau sa o fac intrun moment de vulnerabilitate emotionala extrema, pot sa fac mai rau, dar totusi asa e unica chestie pe care mi-as dori-o. Va trebui sa neg si aceasta unica dorinta.
Parca as simti cum imi mare sufletul, copilul in mine, puterea de a iubi, imi seaca ceva timpul, trece ca un vant uscat si tot mai rece...
... am vorbit cu cineva, era un cineva cu care imi doream sa vorbesc, si mi-a trecut, pot iar sa vad in jur chiar daca nu am un scop, directie bine definita, dar am ceva energie sa functionez si acum doresc tuturor ca orice criza, depresiva sau de alt gen sa dureze in cel mai rau caz cat a durat si la mine acesta de azi - nu mai mult de 8 ore.

Parca as avea de zis azi ceva

Nu stiu de ce simt ca as avea de spus de data aceasta ceva. Iar sa scriu totul pe o coala si sa o las acolo pare in van. Stiam ca uneori varsand sufletul in cuvinte pare ca devine mai liber. Nu cred ca se va intampla si acum, dar se revarsa.
De ce te-ai simti tradat cand ce ti-ai dorit nu se intampla? De ce, daca ce iti doreai nu era mult, daca erai dispus si sa oferi? Voiam si credeam ca se va mai intampla - sa tin la piept pe cineva care mi-e drag si sa adorm mai linistit. Stiam si simteam ca ne vom departa, dar speram ca de data aceasta ne vom incalzi sufletele unul langa altul. Stia, nu doar credea, ca nu se va mai intampla, nu azi, nici maine... Amandoi vedeam ca ce mai era intre noi se destrama, se pirduse in trecut. Dar nu amandoi voiam sa mai tinem putin soarele pe cer in aceste zile reci. Voia sa fie singura deja, nu mai avea timp si ganduri de impartit. Eu nu stiam si de aceea voiam si credeam.
Tradat - pentu ca stia dar speram!? Nu mi se pare. E ca in momentul in care a plecat cinva fara sa iti ei ramas bun si ramai dezamangit, pentru ca ai fi vrut sa il mai vezi odata, ai vrut mult. Oricum ce stiu eu este ca m-as fi simitit alfel daca aveam aceasi discutie, dar nu imi lasa speranta moarta si seara singura.
Si parte mai cu ger a momentului este ca acum nu simt ca ar fi un alticineva drag mie in ale carui brate mi-a fi dorit mai mult sa fiu.
... poate maine se face mai clad ...