Va fi un blog in romana in care voi scrie doar aiureli de ale mele...

luni, mai 28

zi de Luni

deja juma' de zi de munca plecata pe apa sambetei (chiar daca e luni) si e o caldura de... imi frige aerul traheele, si sunt la birou, iar afara e si mai cald...

Cum am mai spus undeva, erau week-enduri - si nu numai - cand venisem la Bucuresti ca singuratatea imi manca tot timpul iar incercarile de a iesi cu cineva mureau in primele faze de a le pune pe picioare, acum sunt mai ocupat, dar nu ma simt inca mai fericit. Mai bine ma simt; rutina zilelor mele a asimilat si alte persoane, activitati si ... dezinterese. (simt ca imi itremura mainile de cald si lipsa de ventilatie). Lumea din exterior incerc sa o reflect cat mai vesele in minte-mi, dar pana acum reusesc doar intr-o poportie infima in raport cu acea cantitate de optimism si vointa pe care as poseda-o (nu mai stiu cat a mai ramas in traistuta cu resursele mele pentru ca era o vreme cand parca toate cresteau pe copaci - era de ajuns sa intind maina si sa imi umplu viata de frumos, de la o vreme e parca un lucru in mina pentru fiecare bucatica de minereu).
Nu regret vremurile care au trecut, as regreta daca acelea care vin vor fi la fel de plide ca zilele care se perinda fara sens acum pe langa mine.
Cred ca mi-a venit un transport de minereu din mina acum, nu mai am chef sa scriu de cuptorul bacovian care imi coace zilele, imi vine acus si mancarea si poate imi revin si mai mult. nu stiu de ce scriu doar cand am impresia ca nu am chef sa scriu, poate e pentru ca atunci cand il am mai am si altceva de facut si nu mai am timp de exprimari interioare. Voi lasa iar in aer ideile de aici ca sa fac poate ceva constructiv si pe alt plan.

luni, mai 7

Daca exista cineva care imi vrea moartea cred ca imi vede viitorul in perspective mai bune decat il simt eu acum.
Asta era un gand care ii venea in cap ininte de a intra in dus, dar dupa, am iesit ceva mai determinat sa lupt pentru ca sa simt in interior ca ceea ce vine peste mine e asa cum stiu ca va fi si nu cum ii este frica suletului meu sa simta (face minuni apa, daca ma simt iar... angoasat ma bag iar in dus).
Mi-a venit si ideea ca nu veau sa lupt cu viata de afara pentru ca in adevar nu aceasta este ce ma framanata. Sa las activitatea si rutina mea zilnica sa treaca pe langa mine si sa imi ofere un trai decent, iar eu sa imi concentrez eforturile in a vorbi cu mine. M-am gandit ca poate imi fac o viata din scris, si nu va trebui sa practic un servici care nu mai stiu daca il mai vreau asa de mult (sau nu stiu daca il vreau asa putin). Dar mai stiu ca si operele mele nu sunt atat de stralucite si multe ca sa le daruiesc unei lumi din care nu simt ca fac parte, de altfel nimeni nu face parte din aceasta lume ci doar ii da voie ei sa intre in cercul sau.

joi, martie 29

Titlu articol

niste javascriptuir imi ocupa acum timpul si nu lasa sa inteleg de ce nu merg... gtalku' nu vrea sa mearga decent (They have some connection problems.. and they're back)


Daca ajung la mare oare cum m-as simti, sa vad o enormitate de apa, ceva care nu se termina, ceva adanc si nou. De ce mi-e frica cel mai tare e sa ajung si sa nu am timp sa simt nimic deosebit. Dar ce as putea sa simt, e doar o intindere de apa, o pata albastra pe o harta, ce ar putea fi atat de spectaculos? A-ti baga pisioarele intr-o blata mai mare inseamna oare ceva mai mult decat sa ti le uzi intr-o balta mai mica? Sa vezi un soare care iese sau intra in mare colorand apa si orizontul deschis odata cu cerul de deasupra e mai frumos decat sa-l vezi cand incepe sa isi joace razele pe blocuri producand culori vii si vesele atunci cand unghiul razelor devine tot mai mic? E mai placut sa simti o briza a marii de dimineata cand iesi din cort/cabana/hotel pe plaja decat sa vezi vantul plimbandu-se din rama in ram parca intonand ceva in fiecare frunza si doar pentru ca sunt prea multe voci care vorbesc pare monoton? E mai dulce lancezela dint-o zi cu soare pe o plaja mare si care rade lui Ra decat motaiala din mies de zi in patul tau de acasa sau la o bere, un suc, un ceai undeva intr-un loc mic si dragut in oras? Sau mai vesle sunt locurile de distractie cand esti imbatat de sarea marii decat de stresul unei metropole?
Cred ca marea e frumoasa si nu va inlocui nimic din ce am, ea doar va umple in viata mea imaginile si sentimentele pe care le-am experimentat deja.
La prima mea vizita la mare vreau sa o simt diferit macar intr-un fel...

La inceput au fost si titluri

si sunt acum in prag de somn (sa stii ca voi scrie fara diacritice, ca mi-e lene)...
am terminat ziua stand la taclale cu colega mea de apartament, iar acum aud ca nu isi gaseste pozitie mai comoda sa doarma...

O idee care imi venise azi era legata de pericolul ecologic in care se afla planetuta noastra, cu imensele defrisari de paduri care au loc, cu efectul de sera si cresterea vertiginoasa a temperaturii, cu apa potabila inaccesibila deja pentru o buna parte din populatia lumii. Ea m-a facut la un moment dat sa ma simt parte din fenomenul care are loc, sa contribui cumva, doar cat pot ca sa incetinim acesta evolutie negativa a civiliztiei noastre. Ce se poate face oare, ce poate face un singur om? Un om poate sa contribuie la aruncarea mai putinor noxe in atmosfera - chiar daca acest om nu detine o uzina - cred ca un om poate sa economiseasca cu cap multe. Cum am citit undeva, omul consuma mai mult decat ii ofera natura si atunci el mai ia credit care s-ar putea sa ii iasa pe ochi. Astfel incercad fiecare sa consume cat mai putina energie, carburanti, produse ce intoxica atmosfera, ar putea avea un impact pozitiv asupra lumii noastre. Si chiar daca nu se va simti impactul, imediat si nici pe termen lung nu va fi prea vizibil, macar vei avea avantajul de fi facut un lucru bun, iar omul poarta cu sine mereu toate lucrurile bune si toate lucrurile rele facute de el.
Sa vezi, m-am gasit eu ecologistul, dar cel putin am gasit un motiv in plus sa fiu mai econom (asat ar insemna oare si consum de bere redus, nu.. cred ca nu ma voi impaca si cu asta).
Powered By Blogger